„Daca as fi la Steaua, as face spectacol”

VIS. Stelian Ogica regreta faptul ca si-a ratat cariera de sportiv din cauza unei accidentari, dar ar putea reveni oricand la prima dragoste, fotbalul Nu multa lume stie ca in afara femeilor si a jocurilor de noroc, Stelian Ogica ascunde o pasiune cel putin la fel de mare: fotbalul. Expertul de la Loto povesteste de ce a fost nevoit sa renunte la cariera de sportiv si cum ar fi decurs viata sa daca nu se lasa de sport. Ionut Brandusa – Care erau calitatile fotbalistului Stelian Ogica? – Nu multe din punct de vedere tehnic, dar plusam foarte tare cu dorinta de victorie si caracterul puternic. Aveam o viteza de invidiat, o explozie senzationala pe spatii mici. Iubeam la nebunie terenurile mocirloase unde puteam sa bag material. Alergam tot timpul, eram un fel de Banel Nicolita. – Cum de ai renuntat la cariera de fotbalist? – Am suferit accidentari repetate la piciorul stang si cum eu nu stiam sa ma recuperez, mi-a daunat aproape decisiv. Nu am putut sa stau departe de fotbal si am preluat o functie de conducere la Foresta, alaturi de Eugen Hutu, patronul echipei de atunci. Imi amintesc ca am luat parte la acel meci de pomina cu Dinamo si chiar plecasem la 4-0, dar a urmat scandalul cu Loteria si nu mi-a mai ars de fotbal. – Cat de mult regreti ca ai dat la o parte fotbalul? – Daca vine cineva la mine si imi da de ales intre 100 de milioane de euro si sansa de a mai juca cinci ani in Liga I, pai de maine ma gasesti pe teren la antrenament. Daca am un of pentru viata mea traita cu atatea bune si rele, acela ar fi faptul ca lumea nu isi aminteste de mine ca de un fost jucator de fotbal. – Care sunt cele mai importante amintiri din viata sportiva a lui Ogica? – Imi amintesc ca am fost convocat la prima actiune a lotului national de juniori de catre Mircea Radulescu la Constanta. M-a surprins faptul ca m-au luat. Probabil eram genul de jucator de la care se asteapta o explozie. Dar eu venisem acolo accidentat. Am incercat sa lovesc cu stangul mingea, sa calc altfel, dar tot ma durea. Ma lovisem la tara, cand am dat intr-o minge plina cu apa, in zona metatarsienelor.

Fotbalistul Ogica

„Ma antrenez iarna asta, intru in sala si incep alergarile la 41 de ani ai mei, iar din primavara sunt cel mai bun suteur de la Steaua. Ma invarti de 10 ori, ma legi la ochi, imi dai trei palme si tot stiu unde e poarta. Sunt cel putin cinci jucatori de la Steaua care nu au ce cauta in sportul asta”.

Antrenorul Ogica

„Mircea Radulescu inca mai trage de mine sa incep Scoala de Antrenori. Dar chiar si asa sunt convins ca, daca imi iau alaturi doi secunzi de marca, fac fata oriunde. De exemplu, cu Belodedici , Stangaciu si Iovan la carma Stelei cred ca fac spectacol. Prin psihologia mea de viata eu pot sa fac ca unii jucatori mediocri sa manance pamantul. In doi-trei ani nu mai vine nicio echipa sa mature cu noi, asa cum s-a intamplat pana acum”.

Conducatorul Ogica

„Daca nu ieseam din viata sportiva nu se mai vorbea acum la superlativ de unii conducatori din fotbal. Poate ca era mai bine daca ascultam de Tica Danilescu in urma cu 14 ani si ramaneam la Steaua. Acum, vine un maimutoi si aduce o panarama de portar sau un pitic de la circ si il aplauda lumea?! Mihai Stoica i-a nenorocit. Nu merita aplaudat, dar la cata prostie exista in tara asta…”